poezii

Ghiocel s-a tot gândit



Ghiocel s-a tot gândit:
Din pătuţ n-o să se scoale
Tocmai azi, când e-nvelit
Cu-aşa păturică moale...

Va mai lenevi un ceas,
Şi-ncă unul, mai e vreme,
Până când un dulce glas,
Disperat, o să îl cheme...

-Ghiocel, vino degrabă,
Vreau să îţi arăt ceva!
Atunci, da, e altă treabă,
Din pătuţ jos se va da...

Ba, mai mult, o să se-mbrace
Cu hăinuţa lui curată,
Ce, aşa de mult îi place,
Că n-o schimbă niciodată...

Şi-şi va pune pantofiorii
Cu tălpi verzi, primiţi în dar
De la mama, pe când zorii
Îl prindeau pe drum, hoinar...





Concert de primavara



Pe o creangă, sus în nuc,
Cânt-o mierlă după ploaie
Şi-ntr-un prun un pui de cuc
Penele timid înfoaie.

În cireş un imn spre cer
Cântă chiar privighetoarea,
Ciocârlia de mister
Umple-acuma toată zarea.

Codobatura se vrea
Cântăreaţă-adevărată,
Tril cu tril, cum ştie ea,
Mai prejos nu se arată.

Piţigoii din zăvoi
Se trezesc şi ei la viaţă,
Guguştucii câte doi
De iubire ne învaţă.

O ciocănitoare sus
Într-un măr acuma bate,
Rândunel înspre Apus
Cântă trist, cântă departe.

Cra, cra, cra, pe limba ei
Cântă uite, chiar şi-o cioară,
Într-un clinc de clopoţei
Tot văzduhul se-nfioară!